Ce este cancerul bronhopulmonar?

Cancerul bronho-pulmonar este o formă de cancer care se dezvoltă la nivelul plămânilor și al bronhiilor, fiind una dintre cele mai frecvente și agresive tipuri de cancer. Este cauzat în principal de fumat, dar și de expunerea la factori toxici precum poluarea, azbestul sau radonul. Se manifestă prin tuse persistentă, dificultăți de respirație, dureri toracice și scădere inexplicabilă în greutate. Diagnosticul precoce este esențial pentru un tratament eficient, care poate include chirurgie, chimioterapie, radioterapie și terapii țintite.

Ce tipuri de cancer bronhopulmonar există?

Cancerul bronho-pulmonar se clasifică în două tipuri principale:

1. Cancer pulmonar non-microcelular  – Reprezintă aproximativ 85% din cazuri și include:
   1. Adenocarcinomul – Cel mai frecvent tip, întâlnit mai ales la nefumători și la femei. Se dezvoltă în celulele producătoare de mucus din plămâni.
   1. Carcinomul scuamos – Asociat puternic cu fumatul, se formează în celulele epiteliale ale bronhiilor.
   1. Carcinomul cu celule mari – Crește rapid și poate apărea în orice parte a plămânilor.
2. Cancer pulmonar microcelular (SCLC – Small Cell Lung Cancer) – Reprezintă aproximativ 15% din cazuri, fiind mai agresiv și cu tendință mare de răspândire rapidă. Este strâns legat de fumat și necesită tratament intensiv.

Diagnosticul precoce și diferențierea tipului de cancer sunt esențiale pentru alegerea tratamentului optim.

Care sunt cauzele și factorii de risc?

Cancerul bronho-pulmonar este cauzat de mutații genetice care determină creșterea necontrolată a celulelor pulmonare. Aceste mutații sunt declanșate de factori de risc care afectează sănătatea plămânilor pe termen lung.

Cauze și factori de risc principali:

1. Fumatul – Este cauza principală a cancerului pulmonar, responsabil de peste 85% din cazuri. Substanțele toxice din țigări deteriorează ADN-ul celulelor pulmonare și favorizează formarea tumorilor.
2. Expunerea la fumatul pasiv – Chiar și persoanele care nu fumează, dar inhalează fum de țigară, au un risc crescut de cancer pulmonar.
3. Expunerea la substanțe toxice – Inhalarea pe termen lung a unor agenți cancerigeni precum azbestul, radonul, arsenicul, nichelul sau hidrocarburile aromatice poate duce la apariția bolii.
4. Poluarea aerului – Expunerea la poluarea atmosferică severă, inclusiv fumul industrial și gazele de eșapament, crește riscul de cancer pulmonar.
5. Factori genetici – Persoanele cu antecedente familiale de cancer pulmonar pot avea o predispoziție genetică crescută.
6. Boli pulmonare preexistente – Afecțiuni precum boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau fibroza pulmonară pot favoriza dezvoltarea cancerului.
7. Expunerea la radiații – Persoanele care au fost supuse radioterapiei toracice pentru alte tipuri de cancer au un risc mai mare de a dezvolta cancer pulmonar ulterior.

Reducerea expunerii la acești factori de risc, în special renunțarea la fumat și evitarea substanțelor toxice, poate contribui semnificativ la prevenirea cancerului bronho-pulmonar.

Care sunt simptomele?

Simptomele cancerului bronho-pulmonar variază în funcție de stadiul bolii și de localizarea tumorii. În fazele incipiente, boala poate fi asimptomatică sau poate prezenta simptome ușoare, motiv pentru care este adesea diagnosticată târziu.

Simptome frecvente ale cancerului bronho-pulmonar:

1. Tuse persistentă – Poate fi seacă sau productivă, cu spută cu sânge (hemoptizie).
2. Dificultăți de respirație (dispnee) – Senzație de lipsă de aer, mai ales în timpul efortului.
3. Dureri toracice – Pot fi constante sau intermitente și se pot intensifica la respirație profundă sau tuse.
4. Răgușeală – Modificări ale vocii din cauza afectării nervului laringian.
5. Scădere inexplicabilă în greutate – Apare chiar și fără modificări ale dietei.
6. Oboseală excesivă – Lipsa de energie și slăbiciunea sunt frecvente.
7. Infecții respiratorii repetate – Pneumonii sau bronșite frecvente, care nu răspund la tratament.
8. Umflarea feței și a gâtului – Poate fi cauzată de compresia unei vene importante (sindromul de venă cavă superioară).

În stadii avansate, cancerul bronho-pulmonar poate provoca metastaze, determinând simptome precum dureri osoase, cefalee, amețeli sau tulburări neurologice. Diagnosticul precoce este esențial pentru îmbunătățirea prognosticului și creșterea șanselor de succes ale tratamentului.

Cum se realizează diagnosticul cancerului bronhopulmonar?

Diagnosticul cancerului bronho-pulmonar este un proces complex, care necesită mai multe etape pentru a confirma prezența bolii, a stabili tipul histologic și a evalua gradul de extindere (stadializare).

1. Consultația medicală și anamneza

Primul pas este evaluarea clinică a pacientului, în care medicul:

• Identifică simptomele precum tuse persistentă, hemoptizie (tuse cu sânge), dispnee (dificultăți de respirație), dureri toracice, scădere în greutate sau oboseală excesivă.
• Analizează istoricul medical al pacientului, inclusiv afecțiuni pulmonare preexistente (BPOC, fibroza pulmonară).
• Evaluează expunerea la factori de risc (fumat, fumat pasiv, expunerea la substanțe toxice, radon, poluare, istoric familial de cancer pulmonar).

2. Examen clinic

Medicul poate identifica:

• Zgomote respiratorii anormale la auscultația pulmonară.
• Sensibilitate toracică la palpare.
• Semne de sindrom de venă cavă superioară (umflarea feței și gâtului, dilatarea venelor toracice).

Dacă există suspiciune de cancer bronho-pulmonar, pacientul este îndrumat către investigații suplimentare.

3. Investigații imagistice

Acestea sunt esențiale pentru identificarea unei eventuale mase tumorale și pentru evaluarea extensiei bolii:

• Radiografia toracică – Primul test imagistic folosit. Poate indica prezența unei mase tumorale, a unui nodul pulmonar, atelectazie sau acumulare de lichid pleural. Totuși, o radiografie normală nu exclude prezența cancerului, motiv pentru care este necesară tomografia computerizată.
• Tomografia computerizată (CT toracic) – Este cea mai precisă metodă imagistică pentru detectarea tumorii. Permite vizualizarea dimensiunii, localizării și extinderii către ganglionii limfatici sau alte organe.
• Rezonanța magnetică (RMN) – Se utilizează mai rar, dar poate fi indicată pentru a evalua metastazele la nivelul creierului sau al măduvei spinării.
• Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT) – Permite detectarea metastazelor la distanță și ajută la diferențierea între o leziune benignă și una malignă. Este esențială în stadializarea bolii.

4. Bronhoscopia cu biopsie

Este o metodă esențială pentru diagnosticul histologic. Se realizează prin introducerea unui tub flexibil cu cameră video prin nas sau gură în căile respiratorii. În timpul procedurii, medicul poate:

• Examina direct bronhiile și identifica zonele suspecte.
• Recolta biopsii pentru analiză histopatologică.
• Efectua lavaj bronhoalveolar pentru detectarea celulelor canceroase în lichidul prelevat din căile respiratorii.

5. Puncția-biopsie pulmonară ghidată CT

Dacă tumora este situată mai profund în plămân, se poate efectua o biopsie prin puncție transtoracică, ghidată imagistic. Se introduce un ac prin peretele toracic până la formațiunea suspectă pentru a preleva țesut.

6. Analiza histopatologică și imunohistochimică

Probele recoltate din biopsie sunt examinate la microscop pentru a determina tipul exact de cancer pulmonar:

• Cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) – Adenocarcinom, carcinom scuamos, carcinom cu celule mari.
• Cancer pulmonar microcelular (SCLC) – Tip agresiv, cu tendință mare de metastazare.

Testele imunohistochimice ajută la confirmarea originii celulelor maligne și la diferențierea între tipurile de cancer.

7. Teste genetice și moleculare

În cazul cancerului non-microcelular (NSCLC), testele genetice identifică mutații specifice care influențează tratamentul:

• EGFR, ALK, ROS1, BRAF – Indică dacă pacientul poate beneficia de terapii țintite.
• PD-L1 – Ajută la stabilirea eligibilității pentru imunoterapie.

Aceste teste sunt esențiale pentru personalizarea tratamentului și alegerea celei mai eficiente terapii.

8. Analize de sânge

• Hemoleucograma poate evidenția anemie, leucocitoză sau trombocitoză.
• Markerii tumorali (CEA, NSE, CYFRA 21-1, SCC) pot fi crescuți, dar nu sunt suficienți pentru un diagnostic definitiv.
• Testele funcționale pulmonare sunt necesare înainte de tratament, mai ales dacă se ia în considerare o intervenție chirurgicală.

9. Mediastinoscopia sau toracoscopia

Dacă există suspiciunea că ganglionii limfatici mediastinali sunt afectați, se poate realiza mediastinoscopia pentru prelevarea de biopsii.
Toracoscopia este utilizată pentru a examina cavitatea pleurală și a preleva probe în cazurile cu revărsat pleural suspect.

Care sunt stadiile?

Cancerul bronho-pulmonar este clasificat în stadii pe baza dimensiunii tumorii, a extinderii la ganglionii limfatici și a prezenței metastazelor. Sistemul folosit pentru stadializare este TNM, unde:

• T (tumoră) – Dimensiunea tumorii și invazia în țesuturile învecinate.
• N (noduli limfatici) – Implicarea ganglionilor limfatici regionali.
• M (metastaze) – Extinderea cancerului în alte organe.

1. Stadializarea cancerului pulmonar non-microcelular (NSCLC)

(NSCLC reprezintă 85% din cazurile de cancer pulmonar)

• Stadiul 0 (Carcinom in situ) – Tumora este foarte mică și nu s-a extins.
• Stadiul I – Tumora este limitată la plămân, fără afectarea ganglionilor limfatici.
  • IA – Tumora ≤3 cm.
  • IB – Tumora 3-4 cm.
• Stadiul II – Tumora este mai mare sau s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropiere.
  • IIA – Tumora 4-5 cm, fără ganglioni afectați.
  • IIB – Tumora 5-7 cm sau a invadat ganglionii limfatici apropiați.
• Stadiul III – Cancer avansat local, cu afectarea extensivă a ganglionilor limfatici.
  • IIIA – Tumora >7 cm sau afectează ganglionii limfatici din mediastin.
  • IIIB – Tumora invadează structuri vitale (inimă, esofag) sau are ganglioni afectați pe ambele părți ale toracelui.
• Stadiul IV – Cancer metastatic, cu răspândire în alte organe (ficat, oase, creier).
  • IVA – Metastaze într-un singur organ.
  • IVB – Metastaze multiple în mai multe organe.

2. Stadializarea cancerului pulmonar microcelular (SCLC)

(SCLC reprezintă 15% din cazuri și este foarte agresiv)

• Stadiu limitat – Cancerul este prezent doar într-un singur plămân și poate fi tratat local (chirurgie, radioterapie).
• Stadiu extins – Cancerul s-a răspândit la celălalt plămân, ganglioni limfatici îndepărtați sau alte organe (metastaze).

Stadiul cancerului influențează opțiunile de tratament și prognosticul pacientului. Diagnosticul precoce oferă cele mai mari șanse de succes în tratament.

Tratament cancer bronhopulmonar

Tratamentul cancerului bronho-pulmonar depinde de tipul și stadiul bolii, precum și de starea generală a pacientului. Opțiunile terapeutice includ chirurgia, radioterapia, chimioterapia, imunoterapia și terapiile țintite, care pot fi utilizate individual sau în combinație pentru a obține cele mai bune rezultate.

1. Tratamentul cancerului pulmonar non-microcelular (NSCLC)

(NSCLC reprezintă aproximativ 85% din cazurile de cancer pulmonar)

→ Stadii incipiente (0, I, uneori II)

În aceste stadii, cancerul este limitat la plămâni și nu s-a extins la alte organe.

🔹 Chirurgia – Este tratamentul principal și constă în îndepărtarea tumorii prin:

• Lobectomie – Îndepărtarea unui lob pulmonar, recomandată în majoritatea cazurilor.
• Pneumonectomie – Îndepărtarea întregului plămân, necesară în cazul tumorilor extinse.
• Segmentectomie sau rezecție în pană – Intervenție mai limitată, indicată pacienților care nu pot tolera o intervenție majoră.

🔹 Radioterapia – Recomandată pacienților care nu pot fi operați din cauza unor probleme medicale. Se utilizează radioterapie stereotactică pentru a distruge celulele tumorale cu precizie.

🔹 Chimioterapia adjuvantă – Se administrează după intervenția chirurgicală pentru a elimina eventualele celule canceroase rămase și pentru a reduce riscul de recidivă.

→ Stadii local avansate (II, III)

În aceste stadii, cancerul s-a extins la ganglionii limfatici sau a afectat structurile învecinate.

🔹 Chimioterapia și radioterapia – Se folosesc împreună pentru a reduce dimensiunea tumorii și pentru a preveni răspândirea. Aceste tratamente pot fi administrate înainte de chirurgie (tratament neoadjuvant) pentru a micșora tumora și a facilita îndepărtarea acesteia.

🔹 Imunoterapia – Poate fi utilizată după chimioterapie și radioterapie pentru a preveni recidiva, stimulând sistemul imunitar să lupte împotriva celulelor canceroase.

🔹 Terapiile țintite – Sunt utilizate în cazurile în care cancerul prezintă anumite modificări genetice specifice. Aceste terapii acționează asupra mecanismelor care stimulează creșterea celulelor tumorale și sunt administrate sub formă de tablete sau perfuzii.

→ Stadiul IV (Metastatic)

În acest stadiu, cancerul s-a răspândit la alte organe, cum ar fi creierul, oasele, ficatul sau glandele suprarenale. Tratamentul are scop paliativ, pentru a controla simptomele și a prelungi supraviețuirea.

🔹 Chimioterapia – Este tratamentul de bază pentru pacienții fără mutații genetice specifice. Poate încetini progresia bolii și reduce simptomele.

🔹 Imunoterapia – Ajută sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase. Este utilizată fie singură, fie în combinație cu chimioterapia.

🔹 Terapiile țintite – Se administrează pacienților care prezintă anumite mutații genetice identificate prin teste moleculare.

🔹 Radioterapia paliativă – Se folosește pentru a reduce simptomele cauzate de metastaze (ex. dureri osoase, dificultăți de respirație cauzate de obstrucția căilor respiratorii).

🔹 Îngrijirea paliativă – Include tratamente pentru controlul durerii, dificultății de respirație, oboselii și altor simptome asociate bolii avansate.

2. Tratamentul cancerului pulmonar microcelular (SCLC)

(SCLC reprezintă aproximativ 15% din cazurile de cancer pulmonar și este mai agresiv)

→ Stadiu limitat

Cancerul este localizat într-un singur plămân și poate fi tratat cu intenție curativă.
🔹 Chimioterapia + Radioterapia toracică – Tratamentul standard, utilizat concomitent pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire.
🔹 Radioterapia craniană profilactică – Poate fi recomandată pentru a preveni metastazele cerebrale.

→ Stadiu extins

Cancerul s-a răspândit la alte părți ale corpului, iar tratamentul are rol paliativ.
🔹 Chimioterapia – Principalul tratament, utilizat pentru a încetini evoluția bolii.
🔹 Imunoterapia – Poate fi combinată cu chimioterapia pentru a îmbunătăți rezultatele.
🔹 Radioterapia paliativă – Se aplică pentru controlul simptomelor cauzate de metastaze.

3. Tratamentul suportiv și paliativ

Pentru pacienții cu boală avansată, tratamentele paliative sunt esențiale pentru a îmbunătăți calitatea vieții:
🔹 Managementul durerii și al dispneei – Medicamente și terapii de susținere pentru reducerea disconfortului.
🔹 Oxigenoterapia – Ajută pacienții cu insuficiență respiratorie.
🔹 Nutriția oncologică – Menținerea unui status nutrițional optim pentru a susține organismul în timpul tratamentului.
🔹 Consiliere psihologică – Sprijin pentru pacient și familie în gestionarea impactului emoțional al bolii.

Complicațiile cancerului bronhopulmonar

Cancerul bronho-pulmonar poate provoca numeroase complicații, atât din cauza progresiei bolii, cât și ca efect secundar al tratamentului. Acestea pot afecta respirația, funcționarea altor organe și calitatea generală a vieții pacientului.

1. Complicații respiratorii

🔹 Obstrucția căilor respiratorii – Tumora poate bloca bronhiile, provocând dificultăți severe de respirație, colaps pulmonar (atelectazie) și infecții pulmonare.

🔹 Revărsatul pleural – Acumularea de lichid între plămân și peretele toracic duce la senzația de sufocare și disconfort toracic.

🔹 Pneumonia și infecțiile pulmonare – Tumorile pulmonare cresc riscul de infecții, care pot deveni severe din cauza imunității slăbite.

🔹 Sângerări pulmonare (hemoptizie) – Tumora poate eroda vasele de sânge din plămâni, provocând tuse cu sânge, uneori în cantități periculoase.

🔹 Sindromul de venă cavă superioară – Tumorile din partea superioară a plămânului pot comprima vena cavă superioară, cauzând umflarea feței, gâtului și brațelor, amețeli și dificultăți de respirație.

2. Complicații cauzate de metastaze

🔹 Metastaze cerebrale – Cancerul pulmonar se răspândește frecvent la creier, provocând dureri de cap, amețeli, dificultăți de vorbire, pierderi de memorie și convulsii.

🔹 Metastaze osoase – Pot cauza dureri intense, fracturi spontane și compresie medulară, ducând la paralizie sau pierderea mobilității.

🔹 Metastaze hepatice – Pot provoca icter, dureri abdominale, oboseală și pierdere rapidă în greutate.

🔹 Metastaze suprarenale – De obicei asimptomatice, dar pot contribui la oboseală extremă și slăbiciune.

3. Complicații sistemice

🔹 Cacexia cancerului – Pierdere severă de greutate și masă musculară din cauza metabolismului accelerat al tumorii, ceea ce slăbește organismul.

🔹 Tromboembolismul pulmonar – Riscul de formare a cheagurilor de sânge este crescut, putând provoca embolie pulmonară (blocaj al arterelor pulmonare) și accidente vasculare cerebrale.

🔹 Hipercalcemia – Unele tipuri de cancer pulmonar pot produce substanțe care cresc nivelul de calciu din sânge, determinând greață, confuzie, oboseală și tulburări cardiace.

🔹 Sindrom paraneoplazic – Anumite tumori pulmonare produc hormoni sau substanțe care pot afecta funcționarea glandelor endocrine, sistemului nervos sau metabolismului.

4. Complicații ale tratamentului

🔹 Efectele adverse ale chimioterapiei și radioterapiei – Pot include oboseală severă, căderea părului, greață, scăderea numărului de celule sanguine, risc crescut de infecții și probleme digestive.

🔹 Fibroză pulmonară – Radioterapia poate duce la cicatrizarea plămânilor, afectând respirația pe termen lung.

🔹 Toxicitate cardiacă – Unele tratamente pot afecta inima, crescând riscul de insuficiență cardiacă.

🔹 Neuropatie periferică – Anumite medicamente utilizate în chimioterapie pot cauza leziuni ale nervilor, ducând la amorțeală, furnicături sau dureri la nivelul mâinilor și picioarelor.

5. Impact psihologic și social

🔹 Anxietate și depresie – Diagnosticul și tratamentul cancerului pulmonar pot avea un impact major asupra sănătății mentale a pacientului.

🔹 Scăderea calității vieții – Dificultățile respiratorii, oboseala cronică și efectele secundare ale tratamentului pot limita capacitatea pacientului de a desfășura activități zilnice.

🔹 Izolare socială – Pacienții pot evita interacțiunile sociale din cauza simptomelor sau a impactului tratamentului.

Prevenția cancerului bronhopulmonar

Prevenția cancerului bronho-pulmonar este esențială pentru reducerea riscului de îmbolnăvire, mai ales având în vedere că acest tip de cancer este strâns legat de factori de mediu și stil de viață. Măsurile preventive se concentrează pe evitarea expunerii la factori de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos.

1. Renunțarea la fumat

🔹 Fumatul este principala cauză a cancerului bronho-pulmonar, fiind responsabil de peste 85% dintre cazuri.
🔹 Renunțarea la fumat reduce riscul de cancer pulmonar semnificativ, chiar și după ani de consum.
🔹 Evitarea fumatului pasiv este la fel de importantă, deoarece expunerea la fumul de țigară crește riscul de cancer.

2. Evitarea expunerii la substanțe toxice

🔹 Radonul – Este un gaz radioactiv prezent în unele locuințe și clădiri. Testarea nivelului de radon și măsurile de reducere a acestuia pot preveni expunerea.
🔹 Azbestul și alte substanțe cancerigene – Persoanele care lucrează în medii industriale cu azbest, arsenic, nichel sau hidrocarburi aromatice trebuie să utilizeze echipamente de protecție.
🔹 Poluarea aerului – Reducerea expunerii la aer poluat poate contribui la scăderea riscului de cancer pulmonar.

3. Adoptarea unei alimentații sănătoase

🔹 O dietă bogată în fructe și legume furnizează antioxidanți care protejează celulele împotriva deteriorării.
🔹 Consumul excesiv de alcool trebuie evitat, deoarece poate crește riscul de cancer.
🔹 O dietă echilibrată, bazată pe alimente naturale, contribuie la menținerea sănătății generale.

4. Menținerea unei greutăți optime și activitatea fizică

🔹 Excesul de greutate și sedentarismul pot contribui la inflamația cronică din organism, favorizând dezvoltarea cancerului.
🔹 Exercițiile fizice regulate susțin funcția pulmonară și întăresc sistemul imunitar.

5. Screening și controale medicale regulate

🔹 Persoanele cu risc crescut (fumători, foști fumători, expunere profesională la toxine) pot beneficia de screening prin tomografie computerizată cu doze reduse (LDCT) pentru detectarea precoce a cancerului pulmonar.
🔹 Consultarea unui medic pentru simptome respiratorii persistente (tuse cronică, dificultăți de respirație) este esențială pentru diagnostic precoce.

6. Protejarea împotriva infecțiilor respiratorii

🔹 Infecțiile cronice, cum ar fi bronșitele frecvente sau pneumonia recurentă, pot deteriora plămânii și favoriza apariția cancerului.
🔹 Vaccinarea împotriva gripei și pneumoniei poate preveni infecțiile pulmonare severe.

La ce medic trebuie să mergi dacă ai simptome?

Dacă ai simptome care sugerează cancer bronho-pulmonar, primul pas este să consulți un medic pneumolog sau un medic oncolog, dar și alte specialități pot fi implicate în diagnostic și tratament.

1. Medicul pneumolog

🔹 Este specialistul care se ocupă de afecțiunile pulmonare.
🔹 Efectuează investigațiile inițiale, cum ar fi radiografia toracică, spirometria și bronhoscopia.
🔹 Recomandă teste suplimentare dacă există suspiciunea unei tumori pulmonare.

2. Medicul oncolog

🔹 Dacă investigațiile confirmă un diagnostic de cancer pulmonar, medicul oncolog preia cazul pentru stabilirea unui plan de tratament.
🔹 Coordonează chimioterapia, imunoterapia și terapiile țintite.
🔹 Monitorizează evoluția bolii și eficiența tratamentului.

3. Medicul radiolog

🔹 Interpretează investigațiile imagistice precum CT, RMN și PET-CT, esențiale pentru diagnostic și stadializare.

4. Medicul chirurg toracic

🔹 Este implicat în cazurile în care cancerul este operabil și poate fi îndepărtat prin intervenție chirurgicală.

5. Medicul anatomopatolog

🔹 Analizează probele de țesut prelevate prin biopsie pentru a confirma diagnosticul și tipul de cancer pulmonar.

6. Medicul de medicină internă

🔹 Poate fi primul specialist consultat dacă simptomele nu sunt clare și necesită investigații suplimentare.

Dacă ai simptome precum tuse persistentă, dificultăți de respirație, dureri toracice sau hemoptizie, este esențial să te programezi la un medic pneumolog pentru investigații cât mai curând posibil.