Ce înseamnă dislipidemie?

Dislipidemia este o afecțiune caracterizată prin dezechilibrul nivelurilor de lipide din sânge, cum ar fi colesterolul și trigliceridele. Aceasta poate include niveluri crescute de colesterol „rău” (LDL), niveluri scăzute de colesterol „bun” (HDL) sau niveluri ridicate de trigliceride, fiind un factor de risc major pentru boli cardiovasculare, precum ateroscleroza, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral.

Tipuri

Dislipidemia poate fi clasificată în funcție de tipul de lipidă afectată și cauza apariției:

1. În funcție de tipul de lipidă afectată:

• Hipercolesterolemie izolată: Nivel crescut de colesterol LDL („rău”).
• Hipertrigliceridemie izolată: Nivel crescut de trigliceride.
• Dislipidemie mixtă: Creșterea combinată a colesterolului LDL și a trigliceridelor, uneori asociată cu niveluri scăzute de colesterol HDL („bun”).
• Hipocolesterolemie: Nivel scăzut anormal de colesterol total, mai rar întâlnit.

2. În funcție de cauza apariției:

• Primară (genetică): Cauzată de mutații genetice care afectează metabolismul lipidic, cum ar fi hipercolesterolemia familială.
• Secundară: Asociată cu alte condiții sau factori, precum:
  • Obezitatea.
  • Diabetul zaharat.
  • Hipotiroidismul.
  • Consumul excesiv de alcool.
  • Administrarea unor medicamente (ex. corticosteroizi, contraceptive orale).
  • Dieta bogată în grăsimi nesănătoase.

Dislipidemia mixtă

Dislipidemia mixtă este o tulburare a metabolismului lipidic, caracterizată prin niveluri crescute de colesterol LDL („rău”) și trigliceride, asociate frecvent cu niveluri scăzute de colesterol HDL („bun”). Aceasta poate avea cauze genetice, cum ar fi hiperlipidemia familială combinată, sau poate apărea secundar altor afecțiuni, precum obezitatea, diabetul zaharat sau sindromul metabolic. Fără simptome evidente în fazele incipiente, dislipidemia mixtă crește semnificativ riscul de boli cardiovasculare, precum ateroscleroza. Diagnosticul se pune printr-un profil lipidic complet, iar tratamentul implică modificarea stilului de viață, cum ar fi adoptarea unei diete sănătoase și exercițiile fizice regulate, completate, dacă este necesar, de medicamente pentru reducerea colesterolului și trigliceridelor.

Cauzele dislipidemiei

Cauzele dislipidemiei pot fi clasificate în două categorii principale: primare (genetice) și secundare (dobândite).

1. Cauze primare (genetice):

Dislipidemia primară este cauzată de mutații genetice care afectează metabolismul lipidelor. Exemple:

• Hipercolesterolemia familială: Cauzată de mutații care împiedică eliminarea colesterolului LDL din sânge.
• Hiperlipidemia familială combinată: Se caracterizează prin creșterea colesterolului LDL și a trigliceridelor.
• Deficiența de lipoproteină lipază: Afectează descompunerea trigliceridelor.
• Dislipidemia familială aterogenă: O formă moștenită asociată cu sindromul metabolic.

2. Cauze secundare (dobândite):

Acestea sunt rezultatul altor condiții medicale, stil de viață sau factori de mediu:

• Dietă nesănătoasă: Consumul excesiv de grăsimi saturate, grăsimi trans și carbohidrați rafinați.
• Obezitatea: În special grăsimea abdominală, care afectează metabolismul lipidic.
• Sedentarismul: Activitatea fizică redusă scade nivelul colesterolului HDL („bun”) și crește trigliceridele.
• Diabetul zaharat: Dezechilibrele glicemiei afectează metabolismul grăsimilor.
• Sindromul metabolic: O combinație de hipertensiune, obezitate abdominală, hiperglicemie și dislipidemie.
• Consumul excesiv de alcool: Crește trigliceridele și poate duce la dislipidemie.
• Fumatul: Scade colesterolul HDL și accelerează ateroscleroza.
• Medicamente: Unele tratamente, cum ar fi corticosteroizii, contraceptivele orale, diureticele sau antipsihoticele, pot afecta metabolismul lipidic.
• Afecțiuni medicale:
  • Hipotiroidism.
  • Sindrom nefrotic.
  • Insuficiență renală cronică.
  • Boli hepatice, cum ar fi ciroza sau steatoza hepatică.

Factori de risc suplimentari:

• Vârsta înaintată.
• Istoricul familial de boli cardiovasculare.
• Stresul cronic.

Dislipidemie simptome

Dislipidemia, în special în formele ușoare sau moderate, este adesea asimptomatică și poate trece neobservată până când apar complicații, precum boli cardiovasculare. Totuși, în formele severe sau avansate, pot apărea următoarele simptome și semne:

Simptome comune (indirecte):

1. Oboseală generalizată: Poate fi asociată cu afectarea fluxului sanguin datorită depunerilor de grăsime pe artere.
2. Durere toracică (angină): Cauzată de îngustarea arterelor coronare.
3. Dificultăți respiratorii: Apare în cazuri de afectare cardiovasculară.
4. Dureri sau crampe musculare: Pot apărea dacă fluxul sanguin către membre este afectat.

Semne vizibile în formele severe:

1. Xantoame: Depozite de grăsime sub piele, de obicei pe coate, genunchi, mâini sau tendoane.
2. Xantelasmă: Depozite galbene de grăsime la nivelul pleoapelor.
3. Arc cornean: Inel albicios sau gri în jurul corneei, cauzat de depuneri lipidice, mai frecvent la persoanele mai tinere cu dislipidemie severă.
4. Hepatomegalie sau splenomegalie: Mărirea ficatului sau splinei, în forme rare și severe de dislipidemie.

Complicații care indică prezența dislipidemiei:

1. Ateroscleroza: Îngustarea arterelor din cauza acumulării de grăsimi, ducând la boli cardiovasculare.
2. Infarct miocardic sau accident vascular cerebral: În cazuri grave, acestea pot fi primele semne de dislipidemie.
3. Claudicație intermitentă: Durere la nivelul picioarelor în timpul mersului, cauzată de fluxul sanguin redus.

Cum se diagnostichează dislipidemia?

Dislipidemia se diagnostichează printr-un proces care include evaluarea clinică și efectuarea unor analize de laborator specifice. Iată pașii principali:

1. Anamneza medicală:

Medicul colectează informații despre:

• Istoricul familial de dislipidemie sau boli cardiovasculare.
• Afecțiuni existente, cum ar fi diabetul, obezitatea sau hipotiroidismul.
• Stilul de viață (dieta, activitatea fizică, fumatul, consumul de alcool).
• Medicamente utilizate.

2. Examinare fizică:

• Medicul poate căuta semne clinice, cum ar fi xantoame (depozite de grăsime sub piele) sau xantelasmă (depozite de grăsime pe pleoape).
• Măsurarea tensiunii arteriale și evaluarea greutății corporale.

3. Analize de laborator:

Diagnosticul de dislipidemie se bazează pe profilul lipidic, care include:

• Colesterol total: Nivelul general al colesterolului din sânge.
• LDL („colesterolul rău”): Niveluri crescute indică un risc cardiovascular mai mare.
• HDL („colesterolul bun”): Niveluri scăzute sunt asociate cu risc crescut de boli de inimă.
• Trigliceride: Niveluri crescute indică un risc suplimentar de ateroscleroză.
• Raportul colesterol total/HDL: Oferă informații suplimentare despre echilibrul lipidelor.

Testele se fac de obicei dimineața, pe nemâncate (post de 9-12 ore).

4. Teste suplimentare (dacă sunt necesare):

• Electroforeza lipoproteinelor: Pentru a identifica tipuri rare de dislipidemie.
• Teste genetice: Dacă se suspectează o cauză familială (ex. hipercolesterolemia familială).
• Funcția hepatică și renală: Pentru a exclude cauzele secundare.
• Glicemia și HbA1c: Pentru a verifica prezența diabetului.
• Hormonii tiroidieni: Pentru a detecta hipotiroidismul.

5. Evaluarea riscului cardiovascular:

Medicul calculează riscul global de boli cardiovasculare pe baza profilului lipidic și a altor factori (vârstă, sex, fumat, hipertensiune etc.), utilizând scoruri precum SCORE sau Framingham Risk Score.

Screening recomandat:

• Adulți sănătoși: Testare la fiecare 4-6 ani.
• Persoane cu risc crescut (diabet, obezitate, istoric familial): Testare mai frecventă, conform recomandărilor medicului.

Tratamentul dislipidemiei

Tratamentul dislipidemiei se concentrează pe reducerea nivelurilor anormale de lipide din sânge, printr-o combinație de modificări ale stilului de viață și, atunci când este necesar, utilizarea de tratamente medicamentoase prescrise de medic.

1. Modificarea stilului de viață

Acesta este un pas esențial pentru toți pacienții, indiferent de severitatea dislipidemiei.

a. Adoptarea unei diete sănătoase:

• Reducerea grăsimilor saturate (alimente prăjite, carne grasă) și grăsimilor trans (alimente procesate).
• Consumarea de grăsimi sănătoase din surse precum peștele gras, uleiurile vegetale și nucile.
• Creșterea aportului de fibre (legume, fructe, leguminoase, cereale integrale).
• Limitarea consumului de zaharuri și carbohidrați rafinați.

b. Exerciții fizice regulate:

• Activitatea fizică moderată (ex. mers rapid, înot) timp de cel puțin 150 de minute pe săptămână.
• Ajută la scăderea colesterolului „rău” (LDL) și la creșterea celui „bun” (HDL).

c. Controlul greutății corporale:

• Pierderea a 5-10% din greutatea corporală poate îmbunătăți semnificativ nivelurile de lipide.

d. Renunțarea la fumat:

• Îmbunătățește nivelurile de colesterol „bun” și reduce riscul cardiovascular.

e. Reducerea consumului de alcool:

• Consumul excesiv poate crește trigliceridele, astfel încât trebuie limitat.

2. Terapia medicamentoasă

Dacă modificările stilului de viață nu sunt suficiente pentru a atinge obiectivele recomandate, medicul poate prescrie tratamente care ajută la:

• Reducerea colesterolului „rău” (LDL).
• Scăderea trigliceridelor.
• Creșterea colesterolului „bun” (HDL).

Tratamentele medicamentoase sunt alese pe baza tipului de dislipidemie, istoricului medical și riscului cardiovascular al pacientului.

3. Tratarea cauzei secundare

• Dacă dislipidemia este cauzată de alte afecțiuni, cum ar fi diabetul, hipotiroidismul sau obezitatea, tratarea acestora este esențială pentru îmbunătățirea profilului lipidic.

4. Monitorizarea tratamentului

• Profilul lipidic este evaluat regulat pentru a verifica eficiența tratamentului.
• Medicul poate ajusta planul terapeutic pe baza rezultatelor analizelor și a răspunsului pacientului.

Medicamente pentru dislipidemie

Tratamentul medicamentos al dislipidemiei include clase de medicamente care reduc colesterolul LDL, scad trigliceridele sau cresc colesterolul HDL. Acestea acționează prin blocarea sintezei sau absorbției colesterolului, reducerea trigliceridelor și, în unele cazuri, prin terapii moderne injectabile pentru formele severe. Alegerea terapiei depinde de tipul de dislipidemie și de riscul cardiovascular, fiind combinată cu modificări ale stilului de viață. Tratamentul este monitorizat periodic pentru ajustare și prevenirea complicațiilor.

Îngrijirea pacientului cu dislipidemie

Îngrijirea pacientului cu dislipidemie implică o abordare combinată care include modificarea stilului de viață și, dacă este necesar, tratament medicamentos. Dieta echilibrată, exercițiile fizice regulate, controlul greutății și renunțarea la fumat sunt esențiale pentru îmbunătățirea profilului lipidic. În cazurile moderate sau severe, medicamentele care reduc colesterolul LDL, trigliceridele sau cresc HDL sunt prescrise de medic, în funcție de tipul și severitatea dislipidemiei. Monitorizarea periodică a lipidelor din sânge și gestionarea afecțiunilor asociate, precum diabetul sau obezitatea, sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare.

La Discovery Clinic, echipa noastră de specialiști include medici endocrinologi care te pot ajuta să înțelegi cauzele dislipidemiei tale și să îți ofere un plan personalizat de tratament și prevenție. Indiferent dacă este vorba de modificarea stilului de viață sau de recomandarea unui tratament adecvat, suntem aici pentru a-ți sprijini sănătatea și a preveni complicațiile cardiovasculare.

Programează o consultație și fă primul pas către un echilibru lipidic optim!