Ce sunt tulburările de ritm cardiac (aritmii)?

Tulburarile de ritm cardiac, cunoscute și sub denumirea de aritmii, reprezintă anomalii ale frecvenței sau ale regularității bătăilor inimii. Ele apar atunci când semnalele electrice care coordonează bătăile inimii sunt perturbate. Aceasta poate duce la un ritm cardiac prea rapid (tahicardie), prea lent (bradicardie) sau neregulat (fibrilație sau alte tipuri de aritmii).

Clasificarea tulburărilor de ritm cardiac:

1. Tahiaritmii – Ritm cardiac accelerat:
   1. Fibrilație atrială
   1. Flutter atrial
   1. Tahicardie ventriculară
   1. Fibrilație ventriculară
2. Bradiaritmii – Ritm cardiac încetinit:
   1. Blocuri atrioventriculare
   1. Sindromul de sinus bolnav
3. Aritmii neregulate:
   1. Extrasistole (contracții premature)
   1. Fibrilație atrială

Cauze posibile:

• Boli cardiovasculare (ateroscleroză, insuficiență cardiacă, valvulopatii)
• Dezechilibre electrolitice (exces sau deficit de potasiu, magneziu, calciu)
• Hipertensiune arterială
• Anumite medicamente sau substanțe (stimulante, alcool)
• Infarct miocardic
• Factori genetici

Simptome:

• Palpitații sau senzația de bătăi neregulate ale inimii
• Amețeli sau vertij
• Dificultăți de respirație
• Oboseală excesivă
• Leșin sau pierdere temporară a conștienței (sincopă)
• Dureri toracice

Când să mergi la medic?

Consultația cardiologică este esențială dacă resimți simptome persistente, mai ales dacă apar brusc sau sunt severe. Diagnosticul și tratamentul precoce al tulburărilor de ritm cardiac pot preveni complicații majore, precum accidentul vascular cerebral sau insuficiența cardiacă.

Aritmia

Aritmia reprezintă o tulburare a ritmului cardiac care se manifestă prin bătăi neregulate, prea rapide (tahicardie) sau prea lente (bradicardie) ale inimii. Ea apare din cauza unor probleme în generarea sau conducerea impulsurilor electrice ce controlează ritmul inimii.

Tipuri principale de aritmii:

1. Tahiaritmii (ritm cardiac accelerat):
   1. Fibrilație atrială: Bătăi rapide și neregulate ale atriilor.
   1. Flutter atrial: Un ritm rapid, dar regulat, al atriilor.
   1. Tahicardie supraventriculară (TSV): Accelerarea ritmului în partea superioară a inimii.
   1. Tahicardie ventriculară: Ritm rapid care provine din ventricule.
   1. Fibrilație ventriculară: Ritm neregulat și haotic al ventriculelor, o situație de urgență medicală.
2. Bradiaritmii (ritm cardiac încetinit):
   1. Bloc atrioventricular: Întârziere sau blocaj al semnalelor între atrii și ventricule.
   1. Sindromul de sinus bolnav: Nodul sinoatrial nu funcționează corect, cauzând bătăi lente sau pauze.
3. Aritmii premature:
   1. Extrasistole atriale sau ventriculare: Bătăi suplimentare izolate care pot provoca senzația unei „pauze” în ritm.

Tahicardie

Tahicardia reprezintă o creștere anormală a ritmului cardiac, cu o frecvență mai mare de 100 de bătăi pe minut în stare de repaus. Aceasta apare atunci când impulsurile electrice care controlează bătăile inimii sunt generate sau transmise prea rapid. Tahicardia poate fi clasificată în funcție de originea sa, fiind supraventriculară (provenind din atrii) sau ventriculară (provenind din ventricule, mai periculoasă). Cauzele includ stresul, febra, consumul excesiv de cofeină, fumatul, anomaliile electrolitice, afecțiuni tiroidiene sau boli cardiace. Simptomele pot varia de la palpitații și amețeli până la dificultăți de respirație sau leșin. Diagnosticul se face prin electrocardiogramă (ECG) și monitorizare Holter, iar tratamentul depinde de severitatea și cauza tahicardiei, incluzând medicamente, manevre vagale, ablație sau implantarea unui dispozitiv cardiac.

Bradicardie

Bradicardia reprezintă o încetinire anormală a ritmului cardiac, cu o frecvență mai mică de 60 de bătăi pe minut. Aceasta poate fi fiziologică, întâlnită la sportivi sau în timpul somnului, dar poate indica și o problemă medicală atunci când provoacă simptome. Cauzele includ disfuncția nodului sinoatrial (pacemaker-ul natural al inimii), blocurile atrioventriculare, anumite boli cardiace, dezechilibre electrolitice sau efecte adverse ale unor medicamente (beta-blocante, digoxină). Simptomele comune includ oboseală extremă, amețeli, dificultăți de concentrare, leșin (sincopă) și, în cazuri severe, insuficiență cardiacă. Diagnosticul se stabilește prin electrocardiogramă (ECG) și monitorizare Holter, iar tratamentul poate include ajustarea medicației, implantarea unui pacemaker sau tratarea cauzei subiacente.

Cauzele frecvente ale aritmiilor:

• Factori cardiaci: Boli coronariene, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, valvulopatii.
• Dezechilibre electrolitice: Niveluri anormale de potasiu, calciu sau magneziu.
• Factori externi: Stres, fumat, consum excesiv de alcool, cofeină sau medicamente.
• Condiții medicale: Hipertensiune arterială, boli tiroidiene (hiper sau hipo), diabet.
• Factori genetici: Predispoziția familială la aritmii.

Care sunt principalele simptome ale aritmiilor?

• Palpitații: Senzație de bătăi rapide, puternice sau neregulate.
• Amețeli: Uneori însoțite de vertij.
• Leșin (sincopă): În cazuri severe.
• Dificultăți de respirație: Mai ales în timpul efortului.
• Oboseală extremă: Lipsa eficienței pompei cardiace.
• Durere toracică: Poate apărea în cazurile mai grave.

Cum este diagnosticată aritmia cardiacă?

• Electrocardiogramă (ECG): Metoda principală pentru detectarea aritmiilor.
• Monitorizare Holter: Monitorizare continuă pe 24-48 de ore.
• Test de efort: Evaluarea ritmului în timpul exercițiului fizic.
• Studiu electrofiziologic: O metodă invazivă pentru detectarea căilor anormale.

Care sunt opțiunile de tratament pentru aritmia cardiacă?

1. Medicamente:
   1. Beta-blocante
   1. Blocante ale canalelor de calciu
   1. Antiaritmice
   1. Anticoagulante (pentru prevenirea cheagurilor de sânge în fibrilația atrială)
2. Intervenții medicale:
   1. Cardioversie electrică: Corectarea ritmului prin șocuri electrice.
   1. Ablația prin radiofrecvență: Distrugerea țesutului cardiac anormal care generează aritmia.
   1. Pacemaker: Pentru bradiaritmii.
   1. Defibrilator implantabil (ICD): Pentru tahicardii sau fibrilație ventriculară.
3. Schimbări ale stilului de viață:
   1. Reducerea consumului de cofeină și alcool.
   1. Gestionarea stresului.
   1. Tratamente pentru afecțiunile de bază (hipertensiune, diabet, boli tiroidiene).

Complicații posibile:

• Accident vascular cerebral (AVC): Riscul este crescut în fibrilația atrială.
• Insuficiență cardiacă: Ritmul ineficient poate afecta funcția cardiacă pe termen lung.
• Stop cardiac: În cazuri extreme, aritmiile severe pot fi letale.

Ce sunt tulburările de conducere cardiace?

Tulburările de conducere cardiace sunt anomalii în transmiterea impulsurilor electrice prin sistemul de conducere al inimii. Aceste impulsuri controlează contracțiile regulate ale inimii, iar orice întrerupere sau întârziere poate duce la un ritm cardiac anormal sau ineficient.

Cum funcționează conducerea cardiacă normală?

Inima are un sistem electric specializat care coordonează contracțiile atriilor și ventriculelor. Principalele structuri implicate sunt:

• Nodul sinoatrial (SA): Inițiază impulsurile electrice; este considerat „pacemaker-ul natural” al inimii.
• Nodul atrioventricular (AV): Reglează transmiterea impulsurilor între atrii și ventricule.
• Fasciculul His și fibrele Purkinje: Distribuie impulsurile în ventricule, coordonând contracția acestora.

Tipuri comune de tulburări de conducere:

1. Blocuri atrioventriculare (blocuri AV): Întârziere sau întrerupere a semnalelor dintre atrii și ventricule.
   1. Bloc AV de grad I: Transmiterea impulsurilor este încetinită, dar completă.
   1. Bloc AV de grad II: Unele impulsuri nu sunt transmise (poate fi de tip Mobitz I sau II).
   1. Bloc AV de grad III (complet): Impulsurile nu sunt transmise deloc, iar ventriculele funcționează independent.
2. Blocuri de ramură: Întârzierea sau întreruperea semnalelor electrice prin ramurile stângă sau dreaptă ale fasciculului His.
   1. Bloc de ramură dreaptă (BRD).
   1. Bloc de ramură stângă (BRS).
3. Sindromul de preexcitatie: Impulsurile electrice ajung prea repede la ventricule prin căi electrice anormale (ex., sindromul Wolff-Parkinson-White).
4. Sindromul de sinus bolnav: Nodul sinoatrial nu generează impulsuri în mod corespunzător, ducând la bradicardie sau pauze sinusale.

Cauze posibile:

• Boli cardiace (infarct miocardic, cardiomiopatie)
• Degenerarea sistemului de conducere (proces de îmbătrânire)
• Dezechilibre electrolitice
• Medicamente (beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu)
• Infecții sau inflamații ale inimii (miocardită, endocardită)
• Factori genetici

Simptome:

• Ritm cardiac lent (bradicardie)
• Palpitații
• Amețeli sau leșin (sincopă)
• Oboseală extremă
• Dificultăți de respirație

Diagnostic:

• Electrocardiogramă (ECG)
• Monitorizare Holter
• Test de efort
• Studiu electrofiziologic

Tratament:

• Observație: În cazurile ușoare, fără simptome semnificative.
• Medicamente: Pentru corectarea dezechilibrelor sau prevenirea simptomelor.
• Implantarea unui pacemaker: În cazurile severe, pentru a asigura ritmul cardiac normal.
• Ablarea căilor electrice anormale: Dacă este identificată o cauză structurală.

Tulburările de conducere pot fi gestionate eficient dacă sunt diagnosticate la timp, reducând riscul de complicații severe, precum insuficiența cardiacă sau stopul cardiac.